Ostatic in fabrica de ciocolata

M-au inchis aici...intr-un intuneric de ciocolata...cu miros de ciocolata...cu arome reci...ce imi umplu sufletul, si ce daca...ma simt ostatic...al unei dependente dulci...ma simt viu...mai viu ca niciodata...cand degust dintr-o ciocolata...si simt cum ma descopar printre senzatiile...catifelate ale sortimentelor...nenumarate, de bomboane care danseaza , prin mintea mea...
E firesc...umanul, materialul, sunt contipopite intr-o coloana...a finitului...si de ce sa ma anulez...refuzand...sa iubesc...aceasta nevinovata...si candida...placere...de a rade, cu un kinder bueno...intr-o mana...si cu un gand in alta mana...gata sa fie tiparit?
Ma simt...vie...viu...eu...tu...noi si aceeasi oameni ...preschimbati in fiinte tari si reci...care la temperatura unei melancolii...se preschimba intr-o unda...ce vibreaza pe planul oceanului din noi...o fabrica de ciocolata...si o cutie, preschimbata...intr-un gest...de tandrete....face ca ostaticul din mine sa se elibereze...si sa se inalte...pana la urma ce te inrobeste...te poate face mai liber...atata timp cat...robia nu este decat o etapa catre ...intregirea spiritului...