Te rog lasă-mă...
lasă-mă să-mi port abisul spre necunoscutul unei noi apariţii...să cred că din orice cădere se naşte un om nou...să sper că nu există regres...ci există doar avânt fără progres...pentru prezentul ce adună colţi de fiară să ne sfâşie în aşteptări...Dacă aş putea alunga din viaţă aceste căderi pe gânduri...cred că n-am mai da problemelor...conotaţia de probleme...ci din contră ne-am arbora un zambet sigur...care nu se şterge decât cu emoţie de toamnă...
Un comentariu:
imi place foarte mult postarea ta si mai ales pasajul: "să cred că din orice cădere se naşte un om nou...să sper că nu există regres...ci există doar avânt fără progres...pentru prezentul ce adună colţi de fiară să ne sfâşie în aşteptări" e un lucru in care cred si eu, la care ma gandesc dar pe care uneori il mai uit:P...asa cum mi se intampla sa uit multe lucruri in ultima vreme...
legat de blog: :P nu cred ca e prea avantajos fontul pe care l-ai ales; cel putin pentru mine e cam greu de urmarit, cred ca va trebui sa mai exersez:P:D
Trimiteți un comentariu