
In timpul zilei am lăsat un gălbenuş în farfurie, iar peste noapte, nu l-am mai găsit...
S-a suit să ia locul lunii care avea nevoie de o escapadă...
Acolo de sus lumea i se părea o galaxie...ambulantă....şi agăţat de ceruri...plutea gălbenuşul din farfuria mea...printre norii călătorii...ca o corabie cu pânzele gălbui....Nimeni nu-l remarca, numai eu ştiam de existenţa sa...şi de felul cum şi-a depăşit el condiţia...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu