N-am sa pun degetul pe unda de durere ce ma sustine...intr-0 operatie imaginara pe cord deschis, amplificand tot mai mult tensiuni de joasa frecventa...am sa scot la suprafata...pesti, ce au suferit mutatii genetice...si care zboara...si ma duc...intr-o lume purtata de vant...un vant care spulbera orice tensiune...orice imaginatie...orice melancolie...care ma face sa ma simt vie...intr-o moarte la fel de vie...pe cat de clinica poate fi uneori...oare eu in ce plan mai traiesc...sau in cate planuri...si care dintre ele...o sa imi repare...crapatura din inima...
Cum este si perceptia umana...eu vad doar crapatura din inima...ma dor ochii sa privesc mai adanc in crapatura..si sa vad un lastar...cum se inalta...cineva pesemne ca a aruncat acolo un graunte de farmec...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu