Din micul meu vacarm am lasat sa-mi scape o clepsidra...din care curg lacrimile , pastrate pe o etajera a sufletului meu prafuit, cu pulbere de stele...
Mai ingaim si acum un vis...in timp ce-mi tin ochii deschisi...si nu stiu ce sa cred...de e vis sau realitate...caci imi pare...ca-l traiesc intens...si ma cutremur ca nu-i gasesc un sens...
Un labirint de stari de spirit...ce-si croiesc drum catre un chip...mistuit de nelinisti...Nu stiu unde sa mai fug...prin mintea mea...sa gasesc un colt cu ape...sa ma imbat de fluxul orelor tarzii, sa sorb...glasul...lumii, sa fredonez odata cu greierii un cantec al verii..si sa ma imbat, oare cu ce?....cu aerul vietii mele...impletite uniform cu tine...
Intr-un final...ca sa alerg prin impletitura dintre noi...nu-mi lipseste decat o bicicleta...si poate o scrisoare...despre timp, spatiu, iubire, destin, si poate putina geometrie...o perpendiculara...doua paralele...si un cerc concentric...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu