Cateodata ma gandesc...ca un om nu e pregatit sa se bucure de ceea ce pot eu intr-un anumit moment sa ii ofer...pentru ca...deh...viata...ne invarte si ne tine in piruete suspendati in aer...prin rutina...ganduri pline de ...liste cu lucruri de facut...si e de inteles cand vin eu ca o floare sa arat ce parfumata sunt in fata cuiva ingandurat si prins in treburi...care nu poate sa vada, sa simta...pentru ca e anesteziat...
Dar pentru ca exista in lumea asta legea compensatiei...am de invatat ca uneori...nu omul care vreau eu sa vada floarea parfumata e cel care conteaza...ci...conteaza mai degraba bucuria si uimirea omului care nu se astepta...si cateodata, reactia aceasta e si mai minunata decat cea inchipuita...
Iata si lectia mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu