Furie oarba

Trantind usa dupa ea....zburand pernele ca din senin pe langa ea...ea...acea ea...care isi traia zilele cu teroarea, dorinta, si gandul ca e indragostita...se furisa prin cele mai noduroase tenebre ale mintii ei si ale ...mai ales ale emotiilor ei...asa ca...
Incepu sa dea drumul tuturor lucrurilor nespuse care de regula se tin si se masoara cu ...cumsecadenia omului care tine prea mult la celalalt si nu vreau sa-l raneasca...


Poate de la foame...
Poate din  lipsa de comunicare...
Poate din lipsa de responsabilizare...
Poate din mai multe motive ...

Ma simt furioasa...furioasa si in spatele furiei se ascunde sentimentul ca nu sunt suficient de valoroasa...ca eforturile mele nu se vad...
Mai exact...imi vine sa ma retrag in mine pentru ca sunt furioasa...
Cum se poate ca dintr-un simplu fapt ca am omis o intrebare de alta natura sa se ajunga la concluzia ca daca nu raspund la intrebari , automat sunt ocupata si am treaba si deci...e cazul pentru o reorganizare a timpului...tocmai cand eu fusesem pe drumuri, trecusem prin magazine, sa cumpar cadouri...nu am mancat...este vineri seara...este ora 20...asteptarea mea era ca petrecem seara impreuna ...ma simt furioasa...in asteptarea mea...ma simt pacalita...in asteptarea mea...si sunt extrem de suparata....si nu imi vine sa reactionez...m-am invatat sa tin in mine sa nu reactionez pentru ca mi se pare ca sunt vulcanica daca reactionez asa...ca poate sunt nedreapta...ma doare ingrozitor...am tot tinut o zi intreaga sa stiu mai clar un program...am crezut ca va veni acasa sa petrecem mai devreme sfarsitul de saptamana...

stiu ca la tot ce simt poate veni si contraargumentul ....cel de genul ....si tu ai timpul tau, eu de ce sa nu il am pe al meu...si asa nu imi raspunzi la timp...


de acord...nu raspund la timp pentru ca nu exista posibilitatea de a fi mereu gata la apel...cum nici reciproca nu e valabila...nu mereu mi se raspunde la timp...dar asta nu se mai vede...suntem amandoi ocupati...eu cum pot sa inteleg asta?...eu stiu ca nevoia este de rapiditate....ca suntem in secolul luminii...si ca deja asteptarea a cateva minute pentru un om poate sa insemne lipsa de atentie si respect fata de el cand de fapt tot ce inseamna este ca nu am putut in acel moment sa raspund pentru ca poate nu eram langa telefon...MA DERANJEAZA LIPSA DE EMPATIE....PUNE-TE IN PAPUCII MEI...CERI FIX ACELEASI LUCRURI PE CARE NICI TU NU LE IMPLINESTI LA NIVEL DE CEAS ELVETIAN...ASA CA MAI DOZEAZA-TI ASTEPTARILE...

Ma ...sunt furioasa...

poate si tu esti indreptatit sa iei decizia de a nu ma mai cauta pentru ca ai muncit, esti obosit si  cu asta basta...crezi ca sunt indisponibila...