Cel mai bine am vazut asta in angajamentele pe care ni le luam si pe care nu le tinem pentru ca mai degraba...le facem doar declarativ...ca la nivelul cel mai superficial posibil...acela care indica o incercare de mai bine nu si o asumare si o motivatie bine definita ...e doar o motivatie de moment de fapt, pentru a castiga o siguranta si niste avantaje si a ne linisti mintea...dar pe parcurs lucrurile ajung acolo unde ne dam seama si ajungem sa punem degetul acolo unde doare spunand raspicat...stai asa ca nu-i asa.
Ma deranjeaza.
Ma simt ca si cand imi spui ca timpul nostru este cel mai important si ajung sa descopar ce mare minciuna spui...te tradeaza orice gand...
Simt revolta asupra lucrurilor pe care le spui si de care nu te tii...te rog, nu mai spune ce doresti sa faci dar de care stii ca nu te poti tine...
Scriind toate acestea imi dau seama cat de ranita este fetita aia de 5-6 ani careia i se repeta ca va avea parte de prezenta tatalui, dar tatal vine acasa si adoarme pentru ca e obosit si apoi urmeaza sa se trezeasca si sa plece in alta tura de noapte, ca sa vina a doua zi dimineata si sa doarma si tot asa...
Ai inteles nevoia mea?....
Timp de calitate, prezenta, ascultare, lucruri facute impreuna.
Tanjesc dupa timp special pentru noi...oare distanta dintre noi sa fie cel mai bun vector care sa masoare calitatea?....
Ma intorc la fetita de 5-6 ani care isi astepta tatal in fiecare dimineata , dorind sa petreaca putin timp cu ea, si ii spun...Eu, sunt aici langa tine, acum . M-am intors la tine. Eu sunt tu din trecut si vreau sa stii ca desi pe tatal tau nu ai cum sa il schimbi, poti schimba alegerile pe care le faci si poti schimba felul in care vezi lucrurile...eu sunt langa tine si mereu voi fi sa te sprijin si sa ma joc cu tine. Impreuna vom petrece timp de calitate .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu