Toata povestea asta cu banii, cu economia buzunarului, cu expresia aia...o stii? " intinde-te cat ti-e plapuma"?
Inainte de izolare , in izolare si dupa...am putea face un tabel cu trei coloane ca sa vizualizam mai bine schimbarea care se petrece in mine, in tine, in noi...mai mult sau mai putin.
Inainte de izolare eu observam ca ma inconjor de lucruri , mancare , evenimente, in plus cu mult fata de necesarul sa zicem...strictul necesar al fiintei mele...Aproape compulsiv ieseam in oras, aveam activitati variate , extra cat se putea; nevoia mea de a ma expanda in lume prin cunostintele mele era enorma...si ce voia asta sa imi arate despre mine? Asta m-am intrebat acum...in izolare, cand in sfarsit am capatat ragazul de a ma inapoia in mine insami...
Mi-am dat seama ca multi bani i-as fi putut investi altfel , in casa, in cursuri...si nu neaparat in unghii, in vopsit, in haine, in imagine...de multe ori imaginea a contat oarecum pentru mine ca sa ma simt mai bine in pielea mea, dar asta se intampla cand ma distantam de siguranta si confortul meu launtric...si ma orientam catre nevoia de a mai capta cate o admiratie, un compliment, ceva ce sa ma hraneasca pe moment...stii cu...cam cum fac acizii grasi, aia...denumiti trans...pe care ii ingeram atunci cand suntem super pofticiosi si vrem un hamburger sau o shaorma cu de toate...ei bine cam asa si eu cu toate incercarile mele...Ce a facut imaginea mea in tot acest timp?...
Am avut ocazia sa las motoarele la relanti si sa ma pozitionez altfel fata de mine. FARA SA MA MAI COMPAR.
Am avut nevoie de aceasta perioada. Inca am . Inca descopar lucruri esentiale pe care sa le fac in casa, sa le fac cu mine, sa ma organizez, sa invat , sa descopar...incep sa imi pun intrebarea cum sa imi optimizez stilul de viata si dupa ce toate vor reveni cat de cat la o idee de normal...si cum anxietatea la mine e litera de lege, ma agit...
Imi place mult o expresie... " when i stop struggling, i float. It is the law".
Respir. Si asta e tot .
Dupa izolare imi va fi clar ca voi vedea lumea cu alti ochi..o vad deja de pe acum...tot ce insemna o alergatura continua dupa a avea, a cumpara...a fi prin ceea ce am ...s-a super dozat si a capat o forma mult mai clara pentru ca am avut acest timp de a sta cu mine ca sa nu mai vreau sa demonstrez nimic...mi-am dat seama ca atat de multe lucruri se pot face cu atat de putin...ca multa mancare se arunca pentru ca nu consumam tot ce aveam ca apoi sa refac stocul...imi va fi clar si despre relatii cum sta treaba...si despre activitati, si despre evenimente si despre munca...
Tu cum traiesti toate aceste aspecte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu