Asa ca...incet incet ne-am adunat de pe drum si am format grupul unitar.Ne-am pus la curent cu actele pe care le-am luat...adica...buletine caci se pare ca in Muntenegru exista o alinata cu Romania de la ambasade ca poti trece in termen de 30 de zile prin tara ca turist si fara pasaport. Unul din prietenii nostri a spus ca si-a luat pasaportul ca poate i-l cere la hotel. OOOk , am zis...e bine sa avem tot ce consideram ca este sigur pt calatorie. Am oprit prin benzinarii ca sa ne supradozam cu o cafea strasnica si am pornit spre Drobeta Turnu-Severin , catre Portile de Fier cu toate rotile inainte...
Toate bune si frumoase...pana la granita Serbiei cu Romania unde ne-au verificat...
Si...ce sa vezi...unul dintre noi avea buletinul expirat...Ei..cum? Uite-asa ...de doua zile, frumusel, ii expirase buletinul.
Politistul de la vama l-a somat sa-si ia toate lucrurile si sa se intoarca acasa pe cand noi ne putem continua drumul. Prietenul nostru , care de altfel era acelasi ce isi luase si pasaportul cu el...impacat cu soarta...si stiindu-se pus la adpostul bunicii sale din Turnu-Severin, era gata gata sa isi ia la revedere de la noi si sa ne ureze drum bun si cale batuta...pana cand unul din noi mai inspirat l-a intrebat...
-Dar tu nu ti-ai luat pasaportul ?
-Ba da...
-Da-le pasaportul...
Ofiterul de la granita spune...
-Ok, acesta e valabil, puteti continua drumul.
Doamne...ce mi-a mai stat inima in loc...a fost prima peripetie pe drum...
Si asa a inceput...
Prin Serbia de cum am intrat...am avut Dunarea pe bratul drept si Stanca cu chipul lui Decebal ...Am trecut impresionati pe acolo pentru ca in fata noastra se ridica semet cetatea unui castel fix...in dreptul drumului...am oprit sa facem poze fix ca japonezii si am pornit...pe serpetine, prin orase, cu tot cu rau de masina la pachet...nu ca as fi stiut ca in baza mea de date poate exista si asa ceva. Dar..iata...cat traiesti apar motive de uimire la tot pasul...
Am oprit la benzinarii...am baut cafele...ceaiuri...tot ce am avut nevoie si am meeers...mult... avand ca drestinatie capitala Serbiei-Belgrad...La iesirea de pe autostrada principala...am stat la cozi interminabile...pana cand in sfarsit...ne-am vazut liberi ca vantul si ca gandul , colindand strazile lor mai mult...autostrazi cu iesiri si intrari...GPS-ul a fost...de mare ajutor si asa ne-am vazut ajunsi si noi la Hotel Iugoslavia...un hotel situat fix pe bratul Dunarii...
Dupa ce ne-am instalat intr-o camera dubla...si ne-am adunat , intins si aranjat oasele dupa drumul lung...am concluzionat...ca ar fi bine sa iesim si la o plimbare de seara...
Era cald si Dunarea era foarte primitoare...principal port...al capitalei...Barcile si toate ambarcatiunile usoare erau oprite iar lumea se odihnea...
Muzica...inghetata...apus de soare ...ne-au fost alinare...
Ne era extrem de sete...am cautat un supermarchet...atat de indepartate sunt toate magazinele unele de celelalte...ne-a luat ceva pana sa gasim...
Am facut plinul si am plecat multumiti...
Dupa un somn odihnitor...am mers sa servim micul dejun cu 2 Euro...un mic dejun in stil -bufet suedez...unde am avut din nou parte de o priveliste senzationala la etajul 4 al hotelului prin care soarele isi facea de cap cu perdelele si apa stralucea ametitor...de mai mai ti-ar fi venit pofta de facut salturi in inaltime ...ca apoi sa plonjezi cu avant in apa rece si ademenitoare...Placuta vreme...
Am mancat bine si am pornit la drum...toti 7 la pachet...
Pe drum...la iesirea din Belgrad....s-a defectat una dintre masini...Pompa de ulei...din cate imi amintesc...Spun asta pentru ca acum cand eu scriu este o zi frumasa de iarna, 30 decembrie.2015 iar noi am fost in Muntenegru pe 18 august.
Si...am oprit noi la prima spalatorie auto...caci aceasta a fost in drumul nostru prima incercare de a afla niste informatii...Un alt dezavantaj il prezenta faptul ca era duminica...La spalatoria auto , o doamna foarte sociabila a dat un telefon ...am fost rugati sa mai asteptam deoarece are o cunostinta care se pricepe la mecanica si ne-ar putea ajuta...In 45 de minute...am fost escortati de la spalatorie la casa cunostintei cu pricina...direct in curte...unde omul, constiincios si-a suflecat manecile si a inceput sa asambleze ,sa dezasambleze, sa testeze priese si sa ofteze...dand telefoane cu nemiluita ...intre timp a sosit o vecina de-a lor...o romanca stabilita de 20 de ani pe plaiuri sarbe...
Ea a fost translator...Toate planurile noastre de a ajunge in Muntenegru la o ora acceptabila au fost spulberate...Am petrecut in caldura dupa-amiezii, ore in sir , dorindu-ne ca lucrurile sa se finalizeze cat mai repede...Intr-un final , dupa inca alte cateva testari...masina a fost gata de plecare...si bunul nostru samaritean ne-a urat drum bun si incredere...ceea ce am si avut...
Masina a mers impecabil . Am prins o ploaie nervoasa prin muntii Serbiei...si niste serpentine care iti scoateau sufletul pe gura...si ti-l tineau acolo...Nu s-a putut circula cu mai mult de 50 de km /h...si relieful si casele erau astfel admirate cu precizie de catre noi...Asa ne-am dat seama ca Serbia e destul de saracacioasa...dar cu oameni buni si ca mai toate casele au cam acelasi nivel de trai...
Am trecut printr-un oras in munti...Foarte impozant...
Am ramas cu gandul la el si ne-am continuat drumul...Era ora 20 , aproape 21...apusese soarele...
Si tot asa...am ajuns si la Granita Serbiei cu Muntenegru...multe TIR-uri trase pe dreapta...noi am trecut nestingheriti...
Si am ajuns prin canionul TARA...dar nu vedeam decat atunci cand fulgera cu putere...forma muntilor...coama lor foarte abrupta...si ma simteam atat de mica...
Am facut o gramada de jocuri care mai de care ca sa ne putem mentine treji si am mers extrem de mult...11-12 ore...pana cand am ajuns si in Podgorica...capitala Muntenegrului...De acolo am avut de coborat toti muntii...ca sa ajungem in Kotor...
A fost o priveliste senzationala. Am ajuns dupa miezul noptii...si desi noi zbieram de oboseala in sinea noastra...in masini...Cand am ajuns in hotel si ne-am vazut intrati in camera...iar camera avea un balcon destul de bine pozitionat la privelistea de vis...si o masa cu doua scaune...ce invita....cu multa candoare, la reflectie...ne-am asezat...si ne-am spus...ca inca nu e momentul pentru somn...am admirat muntii ...o stanca luminata, un vas de croaziera...si am inspirat mirosul de eucalipt...adanc in piept...i-am facut culcus.
De dimineata ne-a trezit un alt vas de croaziera care isi anunta venirea...
Vegetatia luxurianta , casele de piatra cu ferestre colorate din lemn...Si muntii din fiordul Kotor...m-au facut sa imbratisez locul acela cu toata inima.
Imi place ca imi reamintesc toate detaliile...E ca si cum retraiesc din nou acea vacanta de vis.
In prima zi am urcat la cetatea din stanca pe care o vedeam noi, paralela cu hotelul nostru...unde multi vin in pelerinaj la Manastirea „Our Lady of Remedy”.
Si a inceput sa ploua..
Destul
Acolo norii se adunau repede , isi faceau treaba si tot la fel de repede se si risipeau.
Am coborat si am luat pranzul la baza cetatii in inima orasului vechi...
Am mancat...Paella...si numai asa am tinut-o toata vacanta...orez cu fructe de mare peste tot pe unde m-am dus...
Ne-am intors si eu am iesit la plaja...ceilalti erau cu alt chef...
Am avut parte de un moment mai...stanjenitor pentru mine...
Vazuta singura pe plaja si cu o carte in mana...doi domni...doar atat...au inceput sa discute...pana cand unul dintre ei a venit sfios sa imi propuna sa merg la "a cup of coffee"
-No, thanks...i don't drink coffee...at night...muchas gracias...arivederci...tot ii repetam in mintea mea...pana cand a vazut ca sunt prea incuiata si dus a fost...
Unii oameni nu inteleg o treaba...cand o femeie e singura intr-un loc este si pentru ca vrea sa fie singura...VREA...un timp al ei.
Ei...dar ce stiu ei...au incercat.
A doua zi ... am fost la plaja...perla plajelor...aiurea...
Nisipul...lipsea...erau doar pietre...apa ...sarataaaaa....asta era bine...dar murdaraaaaa..ÎÎÎÎ...nici nu stiu cum sa spun...sa vezi un absorbant plutind pe apa in timp ce tu inoti linistit si fericit...
...si o plasa care oprea accesul algelor...si poate si accesul...rechinilor...U la laaa....si multi cu ski-jeturile lor prin oamenii care inotau...o debadada totala...
Dupa ce am sforait vreo ora pe shezlong...am si plecat.
La hotel am mancat frumusel...paella...
A treia zi am mers cu salupa si am vizitat insule si insulite unde erau tinuti detinuti politici..candva...am ajuns la o pestera unde puteai inota...si m-am cam sfiit pentru ca nu mai voia nimeni sa se bage in apa cu mine.
Am facut o tura de poze...am vazut si aeroportul si ...ne-am intors.
Am aflat ca din nou li s-a stricat masina celor din grup...din nou!...Acelasi lucru?...Nuuu...altceva...
Au tot mers cu ea prin service...pana cand au dat de niste oameni priceputi a doua zi cand noi ne faceam griji in ce formatie ne intoarcem...daca ne mai intoarcem...si cu ce...
Au improvizat si acestia dar a fost in regula. S-a rezolvat...si uite asa...in ziua aia cat baietii au fost plecati sa repare masina...noi am mers prin oras si am facut cumparaturile ...suveniruri si alte astfel de mici lucruri...
Au trecut 5 ani de atunci...
Suntem in data de 19 mai 2020 si stau si ma gandesc cate experiente superbe am trait ...Ma simt absolut recunoscatoare si multumesc vietii ca m-a purtat pe coline atat de indepartate si fascinante si ca mereu mi-a aratat ce miraculos se poate trai...Multumesc din suflet!
Aceste amintiri sunt inca proaspete...inca ma gandesc la mirosul de eucalipt...inca aud croaziera cum trece prin fata camerei...geamurile larg deschise si soarele ce ne mangaie...inca simt pietrele din apa...si dezamagirea ca nu calc pe nisip...inca ochii mei se scalda prin toate frumusetile naturii ...
Sunt fericita si multumesc tuturor acestor posibilitati...Sunt fericita si recunoscatoare ca exist...si ca traiesc in aceasta perioada de pace si liniste ce imi permite sa ma descopar.
Multumesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu