Albul ce aduce...

A fost inceputul...doar alb...in jur...si nimic altceva...dar cand ai privit mai atent...ti s-a intiparit permanent pe retina...un punct...un punct din ce in ce mai perceptibil, si mai strident...pe albul acela permanent...atat de indecent...erai tu...om liber...nu-ti pasa...te purtai cu haine albe si par blond...om liber dar atat de apasat de emotiile tale...de teama ta de abandon...de nelinistile tale...

Cand te-ai privit pentru prima data cu adevarat...a fost minunat...atunci ai inviat...dar altfel...la inceput ti s-au intortocheat privirile si ai inceput sa te sperii cand l-ai vazut pe copilul pierdut din tine...dar apoi l-ai recunoscut si l-ai furat din coltul ala rece unde fusese abandonat...l-ai luat repede si v-ati adapostit sub un brad...mirosea tare bine ...padurea intreaga ...padurea asta a trairilor din tine...dupa ce ati stat un pic impreuna ...intr-o tacere complice...ati pornit sa urcati...si n-ati mai contenit...ati ajuns pe varf...si de atunci ramaneti aproape si priviti mereu peste intinderea de pamant...pe care ati parcurs-o cu avant in conexiunea dintre voi...Felicitari...

Ora de magie s-a incheiat..poti deschide ochii, poti clipi bine si poti incepe sa te cutremuri de fericire pentru cat ai urcat...wow cat ai urcat!!!