Lacrimi duse pana in strafundul oceanului si scurse din cel mai incarcat nor…se preling in picaturi mari si se astern intr-un suflet gol.
Vastitatea lacrimilor, umplu sufletul de imagini, ce plutesc pe apa sarata.
Momente fotografiate si resimtite puternic prin filtrul senzatiilor.
Cand ochii intalnesc zambetul , atunci , pe marea intinsa de lacrimi, o raza de soare, scoate din aceasta goliciune un munte de vise…
Delfinii ce se joaca in salturi mortale printre stancile inaltate monumental…imi inspira vointa lor catre inaltare...o vointa inconstienta, dusa pana la disperare.
Si precum valurile se trec si norii se trec si disperarile se trec si vietile se trec ...ce mai ramane? Ramane ideea de a nu ne pierde neaparat in farmecul de moment pe care il aduce disperarea, neputinta, golul, suferinta...Ne ramane privirea de ansamblu...Va trece...si va lasa in urma un suflet mai plin , mai nou, mai intelept, mai puternic, mai constient de sine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu