Bulling-ul intre cei mai buni prieteni

Asta chiar ma depaseste...
Mecanismul acesta de aparare pe care noi l-am concentrat in umor ca sa ne ferim de durere, de nesiguranta , de respingere, de inadecvare, ne aduce pe culmile unei evolutii unde tachinarea iubitei si mistourile care il baga pe un membru din grup intr-o albie de porci spre amuzamentul celorlalti ...si al lui, doar pe sfert...ca deh...sunt prietenii lui cei care il fac de rahat in fata iubitei si la urma urmei acesta este un intreg lant al relatiei si cumva in mod dezadaptativ accentueaza cat de puternica e relatia ...Oamenii acestia cu lipsa de respect fata de sine se proiecteaza pe ceilalti si se mint cu lozinca " daca stii de gluma , este om de gasca si doar stii ca nu vorbesc serios dar cand fac referire la tine spun despre tine ca esti mai de cacao decat xulescu care-i tot prieten comun, nu e cu noi la masa...e mai mic de nush cate orie decat toti adunati si totusi se descurca mai bine...iar tu...prietenul meu cel mai bun , esti varza...si hai sa radem...sper ca nu te-ai suparat"...Acesti oameni din pacate asa au invatat sa isi consolideze legaturile...cine da primul cu piatra e mai puternic si e lider...sau cel putin bulling-ul repetat face legatura mai solida...

Iar eu sunt fiinta cea mai apropiata in acest prezent, omului care tace si asculta ce ii zice prietenul lui cel mai bun...si simt o furie indescriptibila  pe omul asta care crede ca e mai superior pentru ca stie sa puna etichete...sa faca mistouri si sa rada de ceilalti...si da...noi toti de la masa avem nesigurantele noastre si nu nu este despre masculi alfa , beta sau piza-masii...este despre respect. Si este despre a da inapoi aceste abuzuri in cel mai asertiv mod posibil..."Depasesti masura...stiu ca suntem relaxati dar pana aici...nu vorbesti cu mine asa, nu permit. "...Da, a fost o gluma insa cand facem glume cu atac la persoana , pierdem de cele mai multe ori firul .

Cand lantul nu este rupt..."firescul" lucrurilor continua si toti cred ca asa e normal...ca tovarasii intre ei sa se innece in noroi la fiecare ocazie , asta ca de amuzament...cand de fapt..fiecare gluma in sinea ei, sapa adanc in niste formatiuni uneori mai rezistente care nu lasa ca acestea sa patrunda asa usor si alteori ajung chiar in punctul slab , vulnerabil unde s-au format complexele de inferioritate si dupa astfel de intalniri, stau si ma intreb ce inseamna prietenia cu adevarat...Da, nimic de zis...ajung sa se susinta si sa fie apropiati oamenii acestia dar in cel mai nesanatos mod posibil...si doare...doare sa vad cat de adanciti suntem in supravietuire....toti victime care adulmeca la suprafata dupa ceva sanatos pe care nu il recunosc dar pe care il cauta cu atat de multa forta ...fara sa stie nici cum sa il ofere nici cum sa il ceara.

SI da, cand toate cuvintele astea pe care le primim asa de gratuit vin spre noi...se duc in noi atat de adanc ranind copilul interior din nou si din nou...confirmandu-i ca e mai putin demn de cerintele sociale .

Acum imi amintesc ce ii spunea mamei lui Bocanila in desenul animat Bamby :" Daca nu ai nimic dragut de spus, mai bine taci".

Cuvintele chiar dor, ranesc si nu sunt usor de inlocuit. Si mai ales cand cei care le spun sunt asa-zisii cei mai dragi noua.