Imi imginez ca sunt o schita in alb si negru....dar care odata ce te-ai apropiat mai mult de plansa...descoperi ca sunt o schita cu reflexii de multe culori...o non-culoare si totusi, atatea nuante , atatea varietati ale unei singure firi..."fire de tort"...asa cum isi intitula si George Cosbuc un volum de poezii atat de bine masurate prin calm, vioiciune si molcomul tacticos al unui om impacat cu sinele. Din toate nuantele cel mai drag imi este griul...griul deschis cu reflexii argintii si pe care l-am interiorizat in mine de cand exista in viata mea un ghemotoc de blana care imi umple coltul din stanga sus al inimii cu rotocoalele sale de blana si torcaielile sonore. Deja din start "Albastrul de Rusia" capata alte veleitati in inchipuirea mea...si de fapt cand il vad cum se infofoleste in paturi ca un om mare...si cum fuge de zapada, imi dau seama ca analogia sa cu Rusia e lipsita de relevanta...rasa lui mai degraba s-ar numi "Albastru de Palma de Malorca"...cred ca e mult mai fezabil si bine raportat cel putin la acest pisic blanos caruia ii datorez multe din momentele mele asa-zis "terapeutice" si de neuitat.
Griul de cand este el prin casa...dincolo de filmul "50 de umbre ale lui Grey"...clar imi place foarte mult. Imi placea si inainte de film si inainte de rotocoalele de pisic...aaa...de blana...dar acum imi e mult mai evident...atat de evident ca mozaicul din balcon este gri...dulapul este gri, paturile sunt gri...nu nu sunt obsedat...vreau sa camuflez pisicul...cum de ce?...de par...de piticii mei din creier . Stii melodia Alinei Manole " Am un pitic"? O stii?...Daca nu o stii...ti-ar placea sa o stii...si daca o stii...
Tu ai un pitic? Doar unul?
Hai sa vorbim despre piticii mei...gri...glumesc...nu sunt gri...doar ca le place griul pentru ca nu vor sa vada prea multa blana gri in preajma lor pentru ca oricum inainte sa vina pisicul in lumea lor, exista oarecum ideea asta de alergie la par de pisic si senzatiile false pe sistem nervos...asa ca si dupa ce pisicul s-a instalat...pentru a face fata mai bine existentei in comunitatea biped-patruped, am concluzionat ca cel mai benefic pentru psihicul meu este ca pisicul meu sa se camufleze...si acum iata-l camuflat...pe o scara gri, cu perne gri, intr-o patura gri, pe o cuvertura gri, pe o masa cu musamaua gri....este clar...chiar exista 50 de variante ale lui gri si chiar mai mult. Asa ca viata bate filmul...si Grey poate sa isi vindece trauma prin erotism si SM dar am si eu partea mea de compulsie obsesiva si vindecare a ei tot prin variante de gri...si astea toate se leaga de blana lui Tusi...asa de mult l-am camuflat ca am descoperit cat de mult imi place.
SI acum ma amuz de comicul de situatie...Il caut si nu il gasesc...oare de ce?...Pisiceeel!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu